Posts Tagged 'Malpraxis'

Un nou caz Tecuceanu la Spitalul de Pompe Funebre “Matei Bals”. Un fost detinut politic si revolutionar a scapat de chinuri si gloante pentru a fi rapus de indolenta criminala si incompetenta crasa

Un nou Caz Tecuceanu, soldat, la fel, din nefericire, cu moartea pacientului, s-a derulat zilele acestea la aceeasi institutie spitaliceasca, “Matei Bals”, care probabil ar trebui sa-si schimbe denumirea in Spital de Pompe Funebre. Intragitul actor Toni Tecuceanu a fost efectiv ucis, responsabilitatea medicala pentru moartea lui fiind plimbata de la Colegiul Medicilor la Tribunal, dupa ce medicul care i-a speculat moartea printr-un campanie publicitara funesta pentru vaccinuri impotriva unei imaginare “gripe porcine”, Adrian Streinu-Cercel, s-a spalat pe maini de caz, cu ajutorul “fratilor” din Sistem. Familia lui Toni Tecuceanu nu se lasa insa. Fratele artistului, Paul Tecuceanu, ne informa recent: “Justiţia ne-a dat dreptate! Spitalul “Matei Balş” a fost obligat a doua oară să predea dosarul fratelui meu!“.

De data aceasta este vorba de un batran, fost detinut politic si participant la insurectia din decembrie 1989, tratat gresit si apoi abandonat si lasat sa moara fara ca familiei sa i se permita accesul la el si la situatia medicala a pacientului. Numai interventia directa a secretarului de stat Raed Arafat a facut ca batranul sa fie smuls din mainile unor personaje in halate albe invinuite acum de malpraxis grav. Fiul fostul detinut politic, prof. dr. Horia Nitu, ne-a scris disperat, pentru a atrage atentia asupra faptului ca sub ochii sai se petrecea aevea scenariul filmului “Moartea Domnului Lazarescu”. Din pacate, chiar si cu implicarea doctorului Raed Arafat, a fost prea tarziu. Internat la “Matei Bals”, dupa ce a fost infectat la spitalul Universitar cu o bacterie numita “Clostridium dificile”, batranul domn Nita a sucombat, dupa un alt trasfer spitalicesc. Tatal sau, a supravietuit lagarelor comuniste, gloantelor din decembrie 1989, cand a fost si ranit, dar n-a mai putut face fata indolentei si incompetentei crase instaurate in sistemul medical romanesc, care ne-a transformat, asa cum spunea regretatul profesor Florin Constantiniu, intr-o “Burkina Faso a Europei“. Va prezentam intregul caz mai jos, descris de profesor dr. Horia Nita, in speranta ca autoritatile sau macar colegii din presa vor tine cont de aceasta scrisoare. Dupa cum spune si Horia Nita: “Este un subiect, o temă care trebuie dezbătută și analizată în fața întregii națiuni române! Trebuie ca publicul să știe locurile și numele celor de care trebuie să se ferească!”

Horia Nita despre tatal sau: “Un tata care a facut 11 ani de inchisoare politica pentru a-si apara idealul de Libertate, 11 ani de zile in care eticheta i-a fost cea de “DETINUT POLITIC”. Un tata care a luptat si in ‘89 pentru acelasi ideal de Libertate. A fost ranit, dar a rezistat cu demnitate vicisitudinilor vremii intr-o discretie totala, fara a-si trambita victoriile sau infrangerile. Am fost alaturi de el atunci, sunt alaturi de el si acum! Si daca bunul Dumnezeu ne va ajuta sa trecem si peste aceasta cumpana a vietii, ar trebui sa-l luati in seama pentru ca povestea lui de viata este istoria Romaniei traita pe viu! Ascultati batranii, ascultati-i si pe cei care va pot relata adevarul adevarat si veti invata adevarata istorie a Romaniei! Numai asa veti avea unica ocazie de a intelege de fapt ceea ce se intampla acum, veti deslusi hatisurile murdare ale politicii contemporane si veti intelege actiunile necugetate ale conducatorilor de azi! Vrei sa distrugi o natiune, atunci ii distrugi sanatatea, educatia si cultura!!!”.

Cititi intreaga scrisoare mai jos:

Stimata Redactie,

Va scriu in speranta ca domnia voastra va da curs unei solicitari disperate de a ma lua in seama si de a intelege ca in tara aceasta mai exista si cetateni care au nevoie sa fie ascultati, auziti! Poate reusiti sa faceti emisuni si cu noi, cetatenii astia de rand, necunoscuti si neaducatori de raiting, dar care totusi pot pune pe tapet adevaratele si realele probleme ale societatii in care traim azi.

In fiecare seara sunteti in casele noastre, ne invadati cu fel si fel de emisiuni, promisiuni si dezbateri care nu concorda cu Realitatea! Sunt ecranele pline de figuri ale unor politicieni de carton si asazisi analisti politici care nu au de a face absolut deloc cu nimic din ceea ce se intampla in viata reala. Prezentati scenarii ieftine, nerealiste si jocuri de culise din sfera politicului, intr-o goana disperata dupa raiting! Dar rugamintea mea mare este de a va indrepta privirea si spre noi, oamenii simpli, care nu au de a face cu jocurile de putere, ci cu incercari grele ale vietii care te duc la stari de disperare din cauza Sistemului. Aveti curajul si faceti emisiuni si cu oameni simpli, de pe strada! Invitati acesti oameni in emisiunile dumneavoastra si veti afla povesti zguduitoare, care au de a face cu Realitatea de zi cu zi!

Am tipat in disperare: ANTENA3 E AICI? ANTENA3 E AICI? ANTENA3 E AICI?

Am tipat in disperare: E CINEVA DE LA PROTV, TVR, ROMANIATV SA MA AUDA?

DAR NU M-A AUZIT NIMENI! ANTENA3 E PESTE TOT, DAR NICAIERI…

ACUM TIP CAT MA TINE GURA: REALITATEA TV E AICI SA MA AUDA, SA MA ASCULTE?

Sustineti ca “Strada ştie, strada este puternică. Pentru că strada vorbeşte, judecă, iar la final cere capete.”!

EU SUNT CEL DIN STRADA SI CER CAPETELE CELOR CARE CONDUC SPITALELE DIN ROMANIA, CER CAPETELE MEDICILOR INCOMPETENTI SI LIPSITI DE ORICE DEONTOLGIE PROFESIONALA, CER CAPETELE CELOR CARE AU DISTRUS SISTEMUL DE SANATATE DIN ROMANIA, CER CAPETELE CELOR CARE UCID OAMENI IN CUNOSTINTA DE CAUZA!

DAR IN ACELASI TIMP CER SA FIE RESPECTATI SI RASPLATITI CUM SE CUVINE MEDICII CARE SALVEAZA VIETI, CARE CUNOSC DEONTOLOGIA PROFESIONALA SI ISI RESPECTA JURAMANTUL!

Sunt disperat, mahnit si fara nici o putere de a mai schimba ceva! Prin ceea ce am trecut eu zilele acestea a fost de cosmar! Ma simt exact ca in filmul lui Cristi Puiu, “Moartea Domnului Lazarescu”! De fapt nu ma simt, ci am trait acel scenariu cu toate ingredientele lui!

Ma numesc Horia Nita si traiesc de peste 20 de ani in Elvetia, dar in ultimii zece ani am fost prezent in tara lunar. Am trait in mijlocul realitatii romanesti si m-am confruntat cu toate problemele cu care se confrunta orice roman! Am fost prezent aici nu pentru afaceri sau alte initiative potrivite sau nepotrivite, cum ati fi tentati sa credeti, ci pentru ca am un parinte care locuieste aici, un tata care a suferit pentru niste idealuri! Un tata care a facut 11 ani de inchisoare politica pentru a-si apara idealul de Libertate, 11 ani de zile in care eticheta i-a fost cea de “DETINUT POLITIC”. Un tata care a luptat si in ‘89 pentru acelasi ideal de Libertate. A fost ranit, dar a rezistat cu demnitate vicisitudinilor vremii intr-o discretie totala, fara a-si trambita victoriile sau infrangerile. Am fost alaturi de el atunci, sunt alaturi de el si acum! Si daca bunul Dumnezeu ne va ajuta sa trecem si peste aceasta cumpana a vietii, ar trebui sa-l luati in seama pentru ca povestea lui de viata este istoria Romaniei traita pe viu! Ascultati batranii, ascultati-i si pe cei care va pot relata adevarul adevarat si veti invata adevarata istorie a Romaniei! Numai asa veti avea unica ocazie de a intelege de fapt ceea ce se intampla acum, veti deslusi hatisurile murdare ale politicii contemporane si veti intelege actiunile necugetate ale conducatorilor de azi! Vrei sa distrugi o natiune, atunci ii distrugi sanatatea, educatia si cultura!!!

Zilele acestea mi-a fost dat sa traiesc crunta realitate din Romania, crunta realitate din spitalele romanesti!!! Din acest motiv va solicit si va rog sa va ganditi la posibilitatea realizarii unei emisiuni pe tema sanatatii, dar nu asa cum o prezinta televiziunile in general, ci o emisiune “altfel”. Daca cineva din mai marile televiziuni si oamenii de presa m-ar fi auzit si m-ar fi luat in seama, ati fi asistat in direct la cea de a doua ecranizare a filmului “Moartea domnului Lazarescu”, dar de data aceasta rolul principal fiind luat de tatal meu! Nu ar mi fi fost nevoie de scenariu sau regie, pentru ca totul s-a desfasurat in timpi reali si adevarati.

Este de necrezut ceea ce se poate intampla in spitalele din Romania si sunt convins ca astfel de cazuri ca cel al tatalui meu sunt nenumarate. Dupa ce te introci dintr-o tara civilizata, unde ti se acorda toata grija si asistenta necesara unui bolnav si esti vindecat, ajungi in Romania si descoperi cu stupoare ca medici romani te trimit in lumea celor care nu cuvanta, degrevandu-se de toate responsabilitatile pe care le au vis-à-vis de bolnavi!

Tatal meu a fost tratat in Elvetia. Acum nesansa noastra a fost ca varsta sa nu-i mai permita deplasarea din tara. Complicatiile au aparut din cauza conditiilor mizere din spitalele romanesti si a focarului de infectii din spitale. A fost internat la spitalul Universitar unde a fost infectat cu o bacterie numita “Clostridium dificile”. ATENTIE! ATENTIE! ATENTIE! SPITALELE DIN ROMANIA SUNT FOCARE DE INFECTII!!! Aici a inceput calvarul nostru!

Neasumandu-si vina pentru cele intamplate, medicii acestui spital ne-au spus sa transferam pacientul grav bolnav la un alt spital si ca ar fi indicat sa avem ceva relatii pentru a-l putea primi!

Dar, in acelasi timp, eram pus să semnez o declarație din care să rezulte că aceasta a fost decizia mea, nu a lor și să menționez faptul că am fost informat că ei ar putea să-l trateze acolo, insa eu am fost cel care a insistat să fie transferat. Am refuzat să scriu si sa semnez asa ceva!

Ne targuiam ca la piata pentru un loc in alt spital. Unde sa-l ducem?! Ni s-a sugerat un spital de boli infectioase si asa am ajuns la spitalul Matei Bals, spital manageriat de dl. Dr. Streinu Cercel. Toata stima pentru domnul doctor, pentru felul in care a administrat si a atras fonduri pentru a-si administra practic propria mosie, cu regulament propriu si nemaintalnit! Toata stima pentru amabilitatea de a ma primi intr-o scurta audienta, dupa mari interventii, pentru a-mi spune “luati-va tatal ca nu mai putem sa-l tinem aici”! VROIAU SA SCAPE DE UN PACIENT PE CARE EI, ACOLO LA MATEI BALS L-AU BAGAT INTR-UN BLOCAJ RENAL PENTRU CA NU I-AU ADMINISTRAT TRATAMENTUL POTRIVIT! S-au debarasat de el din sectia Pavilionului 5 si l-au dus la Terapie Intensiva, mentionand ca-l tin doar 1-2 zile pana rezolvam sa-l ducem in alt spital multifunctional ca ei sunt specializati doar pe boli infectioase! Si au facut acest gest doar in urma numeroaselor interventii si rugaminti! Asa am aflat ca in Romania nu exista doar lipsa de profesionalism in spitale, dar si lipsa de proceduri, insotite de invidii intre cadrele medicale! Dar situatia scapase deja de sub control! L-au bagat la terapie intensiva, dar fara sa-i administreze un tratament corect si fara sa-l alimenteze! Efectiv asteaptau ca aceast pacient, tatal meu, sa moara, ingradindu-i dreptul de a fi vizitat de catre membrii familiei! Este de neimaginat cum o persoana care se afla intr-o stare grava, dar perfect lucid, fara a avea boli contagioase, sa nu poata fi vazut de catre fiul sau pe motiv de Regulament interior! Mi s-a transmis ca nu pot vizita bolnavul deorece nu am autorizatia sefei de sectie si ca va trebui sa o sun personal sa-i cer autorizatia!!! INCREDIBIL!!! Dar de unde sa iau eu numarul acestei sefe?! Am insistat, m-am rugat, m-am umilit si am implorat sa-l vad macar pentru doua minute, cu toate masurile de protective, asa cum trebuie sa se intre intr-o sectie de terapie intensiva. Dupa lungi insistente si asteptari de ore, a venit la mine o infirmiera si mi-a spus pe un ton rastit: ”Hai, intrați că ne-ați stresat destul! Ai doar cinci minute să-l vezi. Nu se fac vizite decât cu acordul șefei, iar acesta nu-l aveți”. Am intrat si dreptul ce mi s-a conferit a fost doar de 2-3 minute de vizita, timp in care nu mi s-a dat voie sa-l ating nici macar pe picioare, dupa care am fost scos afara! Am ieșit văzând privirile tatălui meu si ochii în lacrimi pentru ca am fost dat afară din salon. NU ESTE UMAN cum se procedează! Am fost privați de bucuria de a mai sta putin impreuna in conditiile in care mi se tot spunea ca mai are putine șanse de a trăi și oricând poate să închidă ochii! Nu a fost destul pentru tatăl meu că a suferit 11 ani în pușcăriile comuniste, a trebuit să treacă și printr-o asemenea situație într-o Românie care se consideră a fi liberă și democrată!!! Acei medici nu au înțeles nimic, deși le explicasem în două cuvinte că acest tratament il demoralizează și-l va băga în pamant, pentru ca era satul de izolare, temnițe și imposibilitatea de a comunica, stari traite in temnitele comuniste! Nimeni nu are dreptul să îngrădească dreptul copiilor sau a părinților de a se vedea în asemenea situații, măcar o dată pe zi! Consider acest “Regulament” o persecuție extrem de brutala, asemănătoare privării de libertate. Totodată, ințeleg si faptul că trebuie să existe un regim mai strict, pentru a menține sterilitatea ambientală și că există o procedură care trebuie respectată, dar trebuie respectată atât de vizitatori, cât și de personalul sanitar care lucrează acolo. Dacă acestia din urmă nu o respectă, cum pot impune cu atâta severitate acest lucru vizitatorilor?! Ceea ce am observat nu e deloc incurajator vis-à-vis de mentinerea unui mediu steril dintr-o sectie de terapie intensive si nu numai! Fumul de tigara nu cred ca face bine pacientilor aflati la terapie intensiva!!! Intratul in sectie fara masuri de protectie; I dezinfectarea corespunzatoare a personalului medical nu respecta intocmai Regulamentul impus de ei inșiși! Si exemple sunt multe!

Se pare că multe din cadrele medicale nu cunosc, nu conștientizează ce înseamnă cu adevarat o secție de terapie intensivă. Cât despre comportamentul personalului medical vis-a-vis de pacienți și de familiile acestora, este lipsit de orice respect, blândețe și înțelegere!

Despre diagnostic, tratament ce sa vă spun?! Nu mi se dadea nici o informatie, mi se spunea doar că se așteaptă să-i scadă o valoare în sânge pentru a-l băga în dializă. Și așa au așteptat 5 zile, 5 zile foarte importante pentru viața tatălui meu! Totodata îmi cereau să-l iau de acolo, dar fără a cere ei transferul la alt spital! I-am ascultat și am început să dau telefoane, să cer ajutor! Situația tatălui meu era destul de critică și nici un spital nu vroia să-l primească! Mă plimbau de la unul la altuI, dar în același timp mi se transmitea că transferul trebuie cerut de unitatea unde este internat. Am apelat și la spitalul și la medicul care l-a avut sub observație pe tata și l-a tratat cu ceva ani in urmă, spital unde prin anul 2000 am făcut o donație în valoare de 60.000 de marci germane (aparatura pentru secția de cardiologie). Am fost refuzat și de către ei!!!

În condițiile acestea și în disperarea pe care o trăiam, am îndrăznit să-l sun pe medicul Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Sănătății. Eu, un necunoscut de pe stradă, am reușit să fac rost de numarul acestui mare om și l-am sunat să-i cer ajutorul, ajutor care a venit imediat și necondiționat! Așa am aflat că de aproape două luni există un Ordin de ministru care dă dreptul rudelor de gradul I să fie alături de bolnav, în condiții de protecție maximă, fie el internat și la terapie intensivă, Ordin care la spitalul Matei Balș nu se aplică!!!

Din alte telefoane date, alte informații primite, rezulta că spitalul Matei Balș era foarte bine utilat, nu ducea lipsă de nimic, doar că era nevoie de “a se vrea” și de deontologie profesională!!! Că acolo există tot necesarul pentru a-l pune pe picioare, însă se dorește probabil să se scape de o “situație delicată”, situație creată de ei, cei de la spitalul Matei Balș!

Zilele treceau, nu se făcea nimic pentru a salva aceasta viață, se astepta să moară, iar eu eram în imposibilitatea de a fi alaturi de tatal meu și de a-l ajuta;…de transferat nu reușeam să-l transfer, astfel încât am sunat din nou la doctorul Arafat, cerându-i ajutorul! Nu am cuvinte de mulțumire pentru acest om minunat și care a încercat să facă tot posibilul și l-a făcut pentru a rezolva această situație neplacută la care am fost supus eu și tatal meu! Am reușit zilele acestea să-l transferam la spitalul Fundeni, unde a fost preluat imediat și băgat la terapie intensivă, administrandu-i-se tratamentul corerspunzător la care a început să răspundă încet, încet. Dar cele 5 zile de stat la spitalul Matei Balș în secția de terapie intensivă, fără o intervenție corectă, i-au fost fatale!!! Tratamentul administrat acolo pentru anurie, i-a generat o stare deosebit de gravă! Ieri, 4 aprilie 2013, la prânz, tata a suferit un accident vascular, fiind întubat de urgență! Acum ma pregătesc de ce e mai rau…!

Cum pot denumi aceaste comportamente?! Malpraxis, indiferență, aroganță, rea voință, promovarea corupției? Sau lipsă de deontologie profesională, exces de zel și abuz de putere?!

Cu o considerație aparte pentru ceea ce facțti și în speranța că mă veți lua în seamă, vă doresc toate cele bune, multă sănătate și putere de muncă! Să vă ajute bunul Dumnezeu să aveți părinți sănătoși, cu viață lungă, să nu aveți parte niciodată de un astfel de tratament și experientele mele spitalicești!

Prof. dr. Horia Niță

PS: Este un subiect, o temă care trebuie dezbătută și analizată în fața întregii națiuni române! Trebuie ca publicul să știe locurile și numele celor de care trebuie să se ferească! Ceea ce am prezentat în rândurile de mai sus este doar o mică parte din cele întamplate! Situația ”Pacientului Lăzărescu” se regăsește în toate spitalele din țară și medicii trebuie să-și schimbe comportamentul vis-a-vis de aparținătorii bolnavilor. O cooperare între medic-aparținător-bolnav poate duce la salvarea vieții bolnavului. E o chestiune ce ține de psihologia bolnavului care ar trebui încurajat, nu descurajat. Medicii din România ar trebui să mai învețe puțină carte.

LUAȚI ATITUDINE PENTRU A NU NE MAI TREZI ÎN SITUAȚIA PACIENTULUI LĂZĂRESCU, PENTRU CĂ VIAȚA BATE FILMUL!
UPDATE: Stimate Dle Redactor,
Va multumesc pentru bunele intentii si gandurile transmise. Sunteti singura persoana care m-a auzit si a reactionat la cele scrise de catre mine, pe altii nu-i intereseaza! E un subiect perimat probabil!
De salvat nu mai am cum sa-l salvez pentru ca i s-a grabit moartea prin malpraxis. Faptul ca a avut o varsta inaintata, i-a determinat pe unii medicii sa considere ca nu mai merita sa traiasca! Acum ii pregatesc inmormantarea!
Prof. dr. Horia Niță

Sursă articol: http://www.ziaristionline.ro

Anunțuri

Suspendaţi-ne, urâm minciunile!

După cum bine ştiţi, ieri a avut loc un nou termen de judecată al procesului deschis de mine şi de tatăl meu împotriva lui Adrian Streinu-Cercel şi a INBI Prof. Dr. „Matei Balş”. În încercarea noastră de a afla adevărul despre moartea, în condiţii mai mult decât dubioase, a fratelui meu, petrecută chiar în fieful secretarului de stat din Ministerul Sănătăţii, am suportat umilinţe după umilinţe.
Aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 din Capitală de mai bine de un an şi jumătate, dosarul nostru (înregistrat cu numărul 41227/300/2010) a fost îngropat, în mod stupid, de o stimată judecătoare, căreia nici nu are rost să-i scriu numele pe blogul meu.
După ce ne-a târât atâta amar de vreme prin tribunal, după ce a jucat ping-pong cu noi, declinînd capetele 1 şi 2 (obligarea pârâţilor la comunicarea către subsemnaţii al dosarului medical complet al defunctului Tecuceanu Aurelian-Antonio şi obligarea pârâţilor la comunicarea către subsemnaţii a informaţiilor de interes public privind starea de carantină instituită asupra INBI Prof. Dr. „Matei Balş” în perioada în care a fost internat defunctul Tecuceanu Aurelian-Antonio) ale cererii iniţiale (dosar numărul 6595/300/2010) de chemare în judecată a celor doi pârâţi menţionaţi mai sus, către Tribunalul Bucureşti; după ce a luat numai hotărâri nefireşti, cum ar fi refuzul de a cere aducerea dosarului medical al lui Toni în această cauză, distinsa doamnă a pus bomboana pe colivă.
Mai exact, după ce am depus în instanţă toate probele de care dispunem; după ce am fost audiaţi eu şi tatăl meu, domnul Streinu-Cercel şi doi martori; după ce avocaţii părţilor adverse ne-au râs în faţă de nenumărate ori şi la capătul uor discuţii aproape interminabile, magistratul a luat cea mai penibilă şi aberantă decizie: A SUSPENDAT DOSARUL PE CARE A FOST INVESTIT SĂ-L JUDECE.
Practic, domnia sa, a realizat, după mai bine de un an şi jumătate de tergiversări voite, venite atât din partea sa, cât şi a adversarilor noştri, că nu este posibil să judece aceast dosar deoarece nu poate cere aducerea dosarului medical în cauza de faţă până la pronunţarea Trinunalului Bucureşti faţă de capetele de cerere 1 şi 2, despre care am pomenit mai sus.
Toate acestea, după ce, în faţa noastră, stimata doamnă a spus, vis-a-vis de dorinţa mea şi a tatălui de a se efectua o expertiză medicală asupra dosarului medical al lui Toni: „Se impune efectuarea expertizei medico-legale a dosarului medical complet”.
Cu alte cuvinte, domna judecător ne-a zâmbit în faţă, după care ne-a băgat cuţitul pe la spate.
Din păcate, am ajuns la cuvintele omanilor care spun că „în România mori cu dreptate în mână”.
Oricât de mult m-aş strădui să înţeleg decizia luată, nu voi înţelege niciodată de ce magistratul ne-a plimbat extrem de mult timp prin tribunal (?), din moment ce ştia foarte bine că se va ajunge la această hotărâre. De ce judecătoarea nu s-a gândit că nu poate judeca acest dosar fără dosarul medical pe care spitalul refuză să-l facă public, mai înainte? De ce ne-a plimbat degeaba pe drumuri atâta timp?
Ceea ce s-a întâmplat este o mare ruşire! Este o nouă pată pe obrazul Justiţiei din România. Asta nu e justiţie adevărată! Asta este justiţia diavolului! Circul pe care îl face Justiţia Română în cazul de faţă este macabru, sinistru! După ce sistemul medical l-a băgat în mormânt pe tânărul actor Toni Tecuceanu, acum, Justiţia Română îi îngroapă dosarul medical!
Justiţia din România încalcă grav toate drepturile familiei mele! Toni a fost, este şi va fii un membru al acestei familii! Niciun sistem din această ţară, fie medical sau juridic, nu are dreptul de a se face stpân pe acest tânăr actor!
Până când are de gând justiţia să-l protejeze pe Adrian Streinu-Cercel? Ce se urmăreşte în acest caz, fabricarea unui nou dosar medical? Cumva s-a greşit grav în cazul „Toni Tecuceanu”, iar acum se încearcă ascunderea mizeriei sub preş? În final, veţi spune „mortul e de vină”?
Domnilor şi doamnelor din justiţie, opriţi minciunile, scoateţi adevărul la lumină! Nu mai călcaţi pe cadavre! Toni Tecuceanu nu a greşit cu nimic!
Politicieni români, dacă mai aveţi vreun dram de bun simţ, modificaţi Legea 46/2003! Această lege, cu conţinutul actual pe care îl are, face imposibil de demonstrat malpraxis-ul medical! În plus, această lege nu face altceva decât să-i acopere pe medicii criminali! Menţinând în vigoare această lege, nu faceţi altceva decât să deveniţi părtaşii medicilor asasini!
Deocamdată, atât am avut de spus. Suspendaţi-ne, urâm minciunile! Veşnică pomenire dosarului 41227/300/2010!
PS – Lupta merge mai departe, până la capăt!!!…