Archive Page 2

Bătălia continuă! Pe 17 decembrie ne vom lupta din nou pentru dosarul medical!

Deşi dosarul în care familia mea solicită în instanţă actele medicale ale lui Toni trebuia să fie rejudecat la 18 noiembrie 2013, cu voia Bunului Dumnezeu, cererea de preschimbare a acestui termen a fost aprobată de magistraţi!
Astfel, luni, 17 decembrie, orele 08:30, ne vom afla din nou faţă în faţă cu reprezentanţii spitalului „Matei Balş” şi cei ai managerului instituţiei medicale, Adrian Streinu-Cercel.
Personal, cred cu tărie că Tribunalul Bucureşti ne va da pentru a doua oară dreptate. Aşa este normal să se întâmple! Sper ca de această dată, dacă vom avea câştig de cauză, cei de la „Matei Balş” să dea dovadă de o rămăşiţă de bun simţ şi să predea actele medicale ale fratelui meu. Toni Tecuceanu a fost doar pacientul lor, nu proprietate privată! În plus, familia, în calitate de moştenitoare, este îndreptăţită să aibă o copie a dosarului medical complet.
Dreptate pentru Toni Tecuceanu!

184317_187317511309229_2638012_n

Valea Plopului, locul în care ţi se schimbă viaţa

Sâmbătă, 8 decembrie, am fost la Valea Plopului! Ştiu, mulţi dintre voi aţi auzit deja de acest loc, de ce face acolo Părintele Tănase sau de cum se implică fotbalistul George Ogăraru. Ca şi voi, am aflat şi eu de copiii orfani de acolo, de incendiul din 2011, de greutăţile prin care trec micuţii. Însă, în urmă cu câteva săptămâni, conştiinţa mi-a spus răspicat: „Implică-te!”.
Am aflat de acţiunea umanitară organizată de fanii Stelei, prin Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti (AISS). Am vizionat pe internet un reportaj realizat de Dolce Sport chiar acolo, la Valea Plopului. Aşa am decis să-mi ascult cugetul!
Am demarat rapid, pe nepusă masa, o campanie pe Facebook. Deplasarea la Valea Plopului urma să aibă loc la 8 decembrie. Prietenii mei au reacţionat imediat, iar la capătul a două săptămâni de zile am reuşit să strângem o sumă de bani cu care am cumpărat o mică parte din cele necesare copiilor. Ba mai mult, sufrageria mea a devenit neîncăpătoare. Saci plini cu haine, jucării şi vase mi-au invadat locuinţa.
I-am anunţat pe cei din AISS că pot conta pe sprijinul meu şi al prietenilor minunaţi pe care-i am.
Uite aşa, sâmbătă ne-am adunat toţi pentru a merge la copiii de la Valea Plopului. Printr-un făcut, locul de întâlnire a fost Arcul de Triumf din Bucureşti. Triumful binelui în faţa răului!
Peste douăzeci de autoturisme, un microbuz şi două camionete au plecat spre locul binecuvântat de Dumnezeu, Valea Plopului!
Deşi aveam idee despre ce înseamnă să ai probleme, abia acolo am realizat cu adevărat acest lucru.
Chiar dacă au greutăţi mari, copiii şi ceilalţi oameni de acolo ne-au întâmpinat cu multă căldură. Căldura sufletelor lor! Suflete nevinovate! Ne-au făcut cu mâna, ne-au spus „Bună ziua! Bine aţi venit!” şi au făcut un gest uluitor: ne-au întâmpinat cu ceai cald!
I-am salutat şi noi, apoi toată lumea a trecut la treabă. Am descărcat tot ceea ce am adus, iar copiii ne-au răsplătit cu mulţumiri, zâmbete şi giumbuşlucuri. Am făcut poze şi am râs.
Ceea ce m-a impresionat foarte tare a fost bunătatea acestor copii. Deşi nu au parte de fericirea cuvenită unor puşti de vârsta lor, aceşti micuţi ne-au demonstrat ce înseamnă să fii BUN! De exemplu, Marinică (foto 2) un ţînc de câţiva ani, a sărit de gâtul meu ca să facem o poză. Parcă ne cunoaşteam de când lumea! S-a bucurat enorm când a primit în dar căciula mea.
Un alt copil minunat, Robert (foto 3) ne-a demonstrat că are calităţi excepţionale pentru atletism. A urcat şi a coborât în fugă dealul din zonă, deşi avea în picioare o pereche de papuci. Tot el, a făcut un gest care ne-a lăsat mască. Câţiva băieţi au mutat nişte cărămizi dintr-un loc în altul, iar într-un moment de respiro, puştiul a venit cu o gogoaşă în mână şi s-a dus la fiecare dintre ei să întrebe: „Care vreţi o gogoşică? Am muşcat doar o dată din ea, dar v-o dau vouă!”.
Aşa e la Valea Plopului! Copiii sunt gata să renunţe, fără să ezite, la puţinul lor, pentru a da şi altora.
Aici îţi dai seama ce înseamnă cu adevărat dragostea şi bunătatea. Credeţi-mă, Valea Plopului e locul în care ţi se schimbă viaţa!

335847_505125376188411_162844083_o

382154_494903127217331_1066628067_n

154612_4769443069558_1958397580_n

Justiţia îşi bate joc de memoria fratelui meu!

Aşa cum am afirmat într-un articol postat pe blog în luna iunie, justiţia din România este o marionetă dirijată. Îmi menţin şi îmi asum în continuare aceste vorbe! Mai mult, am să vă dovedesc că afirmaţiile mele sunt justificate!
Ştiţi bine că am câştigat dosarul medical al lui Toni în decembrie 2011, dar l-am pierdut la recurs în vara acestui an. La 19 septembrie, Tribunalul Bucureşti trebuia să rejudece dosarul 59731/3/2010*, însă judecătorul Amer Jabre, cel care iniţial dăduse câştig de cauză familiei mele, a înaintat acest dosar completului imediat următor, „pentru termenul din 20.09.2012, C4 – CA, ora 8,30, în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării excepţiei de incompatibilitate”. Completul de judecată chemat să soluţioneze această problemă a admis excepţia invocată şi a înaintat dosarul Serviciului Registratură „în vederea repartizării aleatorii”. Toate bune şi frumoase până aici. Surpriza a apărut în momentul în care s-a produs „repartizarea aleatorie”. Tribunalul Bucureşti a stabilit ca dosarul să fie rejudecat la… 18 Noiembrie 2013! (http://tmb.ro/index.php/dosare_ecris?id_dosar=300000000490746) Adică la mai bine de un an de zile distanţă faţă de data la care scriu aceste rânduri. Aşa ceva este strigător la Cer! Pot sa înţeleg că pe masa justiţiei se află un caz „greu”, însă nu pot să accept această umilinţă! Deja ne judecăm pentru dreptate din martie 2010! Tot ce se întâmplă în jurul cazului „Toni Tecuceanu” pare cusut cu aţă. Nu pot să cred că magistraţii au atât de mult de muncă, încât nu pot judeca mai devreme acest dosar. În ritmul ăsta, vom ajungem să-i facem lui Toni parastasul de şapte ani, iar justiţia nu o să soluţioneze acest caz!
Politicienii au tot vorbit în ultimele luni de aşa-zisa „independenţă a justiţiei”, însă iată că totul se dovedeşte a fi o gargară de doi bani! Nu există aşa ceva! Cine e puternic, influent şi are un rang înalt în societate beneficiază de ajutor nelimitat din partea justiţiei române. Magistraţii au făcut încă o dată front comun cu Adrian Streinu-Cercel în încercarea disperată de a ascunde adevărul în privinţa morţii suspecte a lui Toni.
Pentru că individul din fruntea Institutului „Matei Balş” nu are cum să câştige pe bune procesul cu familia mea, magistraţii şi şefii acestora îl ajută să tergiverseze cauza. „Când nu poţi să câştigi un proces, tragi de timp la maximum”, mi s-a spus cândva. Asta face Streinu-Cercel.
Neavînd o soluţie în dosarul 59731/3/2010*, celălat dosar, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2, rămâne suspendat. Astfel, acest doctor Mengele, cum este poreclit managerul de la „Matei Balş”, scapă de durerile de cap provocate de iminenta plată a unor daune morale, deloc mici, către mine şi familia mea. Mai mult, cu ajutorul acestor manevre, gen „repartizare aleatorie”, noi suntem legaţi de mâini şi de picioare vis-a-vis de accesul la dosarul medical al fratelui meu.
Chiar şi aşa, nu vom renunţa! Vom lupta până la capăt cu Credinţă totală în Bunul Dumnezeu. El ne dă ceva ce justiţia aservită lui Adrian Streinu-Cercel nu ne poate lua: PUTERE DE LUPTĂ!

Dreptate pentru Toni Tecuceanu!

Punct şi de la capăt în lupta pentru dosarul medical!

Am câştigat dosarul medical al lui Toni în decembrie 2011, dar l-am pierdut la recurs în vara acestui an. Cu toate acestea, maine e o nouă zi, un nou început.
După decizia luată la Curtea de Apel, magistraţii Tribunalului Bucureşti vor rejudeca dosarul în care am cerut, pe bună dreptate, actele medicale complete ale fratelui meu.
Deşi justiţia română mi-a lăsat un gust amar în ultimul timp, sper că instanţa care va pronunţa hotărârerea în acest caz nu se va lăsa influenţată de cei ce ascund, mişeleşte, adevărul în privinţa morţii lui Toni.
Vreau să văd că justiţia din ţara noastră mai are încă o rămăşiţă de bun simţ şi de verticalitate. Îmi doresc să constat că m-am înşelat atunci când am scris pe acest blog că justiţia din România este o marionetă dirijată.
Nu cer luna de pe cer, ci doar dreptate, atât cât se mai poate face. Nu vreau o comoară, ci doar dosarul medical al fratelui meu!
Rejudecarea acestui dosar aflat pe rol va avea loc mâine, orele 08:30, la Tribunalul Bucureşti, camera 223. Toti cei ce doresc să fie alături de mine şi de familia mea, sunt invitaţi să asiste la şedinţa de judecată. În aceste momente grele, după ce am câştigat la prima instanţă dosarul medical, dar l-am pierdut într-un mod mârşav la recurs, avem nevoie de sprijinul tuturor celor ce l-au cunoscut sau l-au apreciat pe Toni! Împreuna putem învinge!

Mihai Neşu, campionul din afara gazonului

Sufletul mi s-a umplut azi de bucurie. Prin intermediul internetului, Mihai Neşu a publicat un filmuleţ de 27 de secunde în care apare pedalând cu mâinile, pe o bicicletă, fără să fie ajutat de cineva. Este minunat! Mihai progresează de la o zi la alta şi demonstrează lumii întregi că este un luptător adevărat şi un mare campion!
„În sfârşit, un progres real. Singur, fără ajutor. Sunt atât de fericit”, a scris Mihai Neşu pe twitter.
Dumnezeu să îţi ajute, Mihai! Sunt alături de tine! Pentru mine eşti un exemplu, un învingător!

Lupta continuă! Dreptate pentru Toni!

Aşa cum am anunţat în urmă cu aproape două luni, Curtea de Apel Bucureşti a făcut front comun cu cei ce ascund adevărul în ceea ce priveşte moarea fratelui meu. Magistraţii au admis recursul formulat de spitalul „Matei Balş” în dosarul numărul 59731/3/2010. “Admite recursul, casează sentinţa şi trimite dosarul spre rejudecare la instanţa de fond”, a fost decizia mizerabilă dată de instanţă.
Cu toate acestea, lupta nu se va opri aici! Recent, Tribunalul Bucureşti a stabilit data la care va rejudeca acest dosar, care îi face să tremure pe farsorii de la „Matei Balş”. Pe 19 septembrie, orele 08:30, magistraţii vor judeca, din nou, acest caz. Miza este uriaşă! Dosarul medical al lui Toni frige, frige foare tare! Dacă nu ar fi aşa, l-am fi văzut de mult!
Ca să înţelegeţi mai bine despre ce este vorba, voi argumenta, pe scurt, cele spuse mai sus:
1. O soluţie definitivă şi irevocabilă dată în favoarea familiei mele ar reprezenta o premieră în România, având în vedere că nimeni, până acum, nu a câştigat vreun dosar medical în justiţie. Clar, sistemului medical nu îi convine acest lucru!
2. Un astfel de succes, ar duce, probabil, la modificarea „Legii pacientului”.
3. Familia mea ar putea afla adevărul în privinţa morţii lui Toni.
4. Adrian Streinu-Cercel şi gaşca lui ar putea avea mari probleme dacă în dosarul medical s-ar regăsi alte lucruri decât cele afirmate de mai marele de la „Matei Balş” la finalul anului 2009 şi începutul lui 2010. Cazul ar putea deveni penal!
5. Precedentul care s-ar realiza ar duce la desecretizarea dosarelor medicale ale pacienţilor decedaţi în spitalele româneşti.
Exemplele pot continua, însă prefer să mă opresc aici.
Important este ca justiţia să-şi facă datoria aşa cum e normal. Magistraţii trebuie să judece fără teamă. Aceşti oameni trebuie să înţeleagă că niciun sistem nu e mai presus de o familie! Lucrurile sunt simple: dacă nu e nimic de ascuns în acest caz, nu există niciun motiv ca dosarul medical să fie ţinut la secret, de parcă ar atinge siguranţa naţională!
Aşa cum am primit informaţii despre starea de sănătate a lui Toni în perioada în care a fost internat la „Matei Balş”, fără să se invoce vreun secret medical, tot aşa, acum, trebuie să primim ceea ce ni se cuvine: DOSARUL MEDICAL! Indiferent de suspiciuni, bănuieli şi acuzaţii – ca familie, ca reprezentanţi leagali, avem DREPTUL de a vedea acest dosar medical!
Chiar dacă am primit o lovitură prin decizia aberantă luată de Curtea de Apel, nu vom renunţa la luptă! Acum, mai mult ca niciodată, suntem şi mai motivaţi!
Dreptate pentru Toni!

Justiţia română, marionetă dirijată

Aşa cum ştiţi, Curtea de Apel Bucureşti a judecat joi, 07 iunie 2012, recursul în dosarul numărul 59731/3/2010, în care familia mea a câştigat dreptul de a vedea dosarul medical al lui Toni. Magistraţii s-au pronunţat azi. „Admite recursul, casează sentinţa şi trimite dosarul spre rejudecare la instanţa de fond”, a fost decizia dată de instanţă.
Din punctul meu de vedere, hotărârea pronunţată azi reprezintă o hoţie la drumul mare! Judecătorii au găsit calea de a ajuta Institutul „Matei Balş” în încercarea disperată de a ascunde adevărul în privinţa morţii fratelui meu. Practic, am fost obligaţi să o luăm de la capăt în acest dosar, în timp ce dosarul de la Judecătoria Sector 2 rămâne suspendat până la soluţionarea acestuia. Pentru mine a devenit evident că JUSTIŢIA ROMÂNĂ ESTE O MARIONETĂ DIRIJATĂ!!!… În România se moare cu dreptatea în mână! Este evident că dosarul medical al lui Toni „frige” foarte tare!
Chiar şi în aceste condiţii, vom continua lupta până la capăt! Într-o bună zi, „justiţia” va lua o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Dacă în România nu se va face dreptate, aceste dosare vor ajunge cu siguranţă pe masa CEDO! Aşa cum spune un vechi proverb românesc, minciuna are picioare scurte!
Până atunci… RUŞINE „JUSTIŢIEI” ROMÂNE! RUŞINE ADRIAN STREINU-CERCEL! RUŞINE INBI „PROF. DR. MATEI BALŞ”!
Îmi pare rău, Toni! România nu te-a meritat! Dumnezeu să te aibă în pază!