Sursa foto: BOGDAN STAMATIN / MEDIAFAX FOTO
Tribunalul Bucureşti a admis astăzi cererea prin care familia mea a cerut Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş” din Capitală eliberarea dosarului medical complet al lui Toni.
Este a doua oară când câştigăm în instanţă dreptul de vedea aceste acte medicale. Primul succes a fost înregistrat tot la Tribunalul Bucureşti, la dat de 07.12.2011. Spitalul condus de Adrian Streinu-Cercel a făcut însă recurs, iar în iunie 2012, Curtea de Apel Bucuresti, spre ruşinea ei, a casat sentinţa şi a trimis dosarul la rejudecare.
Însă, ce a fost, a fost. Din punctul meu de vedere, decizia dată azi e una cât se poate de firească şi de corectă. Pacientul, actorul, omul Toni Tecuceanu aparţine familiei sale, nu spitalului! În plus, este normal ca familiei să i se permită accesul la dosarul medical. E dreptul nostru să ştim de ce a murit fratele meu. Mai mult, acest caz este unul special. Spitalul, prin vocea domnului Streinu-Cercel, a oferit unor terţi date din dosarul medical al lui Toni, fără să aibă acordul său sau al familiei. Apoi, ne-a refuzat nouă accesul la dosarul medical, argumentând această decizie prin faptul că art. 21 din Legea 46/2003 nu le permite acest lucru. Ori, să susţii aşa ceva este aberant! Cum să invoci un articol de lege pe care chiar tu l-ai încălcat, iar apoi să te foloseşti de el fără nicio remuşcare? Sunt convins ca vom afla lucruri interesante din acest dosar medical. În plus, sper ca măcar acum, în al 12-lea ceas, conducerea de la „Matei Balş” să dea dovadă de bun simţ şi să predea dosarul medical! Trebuie să-şi recunoască înfrângerea! În orice caz, suntem pregătiţi să învingem şi la recurs! Justiţia trebuie să-şi facă datoria corect, până la capăt! Dreptatea este de partea noastră şi ne vom lupta până la capăt pentru adevăr!
Paul Tecuceanu Blog 
Felicitari pentru ceea ce faceti. Nu va lasati pana nu aflati tot adevarul. Imi pare nespus de rau ca Toni nu mai este printre noi. Am fost extrem de trist cand am aflat vestea, nu mi-am inchipuit ca un om ca el va muri vreodata… Am fost devastat. Chiar daca nu l-am cunoscut niciodata personal, eu nefiind din Bucuresti, imi era tare drag sa-l privesc la TV in scenete, sau pe internet. Era preferatul meu.
Tin minte cand am vazut editiile din emisiunea Cireasa de pe tort, la care el a participat. Am spus atunci ca a fost una dintre cele mai frumoase editii a emisiunii cand a gatit el. Si imi mentin parerea si astazi. Atunci i-am cunoscut partea umana, nu doar partea artistica. Mi s-a parut un om exceptional, avea de toate: bun gust, simtul umorului, mult talent…. Un om deosebit. Apoi vestea ca el a murit a venit ca un traznet pentru mine, am ramas socat. Vreo saptamana m-am gandit la aprope incontinuu cum a fost posibil sa se intample una ca asta. Si acum refuz sa cred ca a murit.
Astazi m-am uitat din nou la acea editie a emisiunii pe Internet. Din pacate, nu m-am mai putut bucura sa-l vad pe Toni atat de vesel si cu chef de viata, stiind ca acum nu mai este printre noi. Din contra, mai mult m-am intristat. Revederea emisiunii m-a tulburat. Aproape ca am plans. Parca si acum traiesc aceeasi tristete… Ce ironie a sortii…
As fi vrut nespus de mult sa vin sa-i aprind o lumanare atunci dar nu sunt din Bucuresti si era mai greu. Cand voi avea ocazia, sigur voi merge acolo la cimitir si ii voi cauta mormantul pentru a-i pune o lumanare, ca unui prieten bun.
Tot ceea ce mai putem face acum este sa ne rugam pentru sufletul lui, asta chiar il ajuta. Am inteles ca era un om credincios. Dumnezeu stie fiecare cand trebuie sa parasesaca aceasta lume, El stie motivul pentru care l-a luat pe Toni asa de repede dintre noi. Cred ca Dumnezeu l-a iertat pentru toate greselile si acum el este acolo sus in Ceruri. Ma rog pentru el.
Sper sa cititi mesajul chiar daca este cam lung…Am simtit nevoia sa scriu asta, vazand ca dvs. luptati atat de mult pentru obtinerea dosarului medical. Toni merita asta. Tot ce am scris, am scris din perspectiva telespectatorului care se bucura de prezenta lui Toni prin intermediul televiziunii. Daca eu si altii care nu l-am cunoscut personal (desi eu mi-as fi dorit mult) tineam atat de mult la el, imi inchipui cat de durerosa a fost despartirea familiei si a prietenilor de el. Dumnezeu sa-l odihneasca pe maestru si dvs. sa va dea putere sa mergeti mai departe.
ps. sa ne tineti la curent cu tot ce aflati
Numai bine!
Va multumesc mult pentru aceste cuvinte!
Ma bucur ca ati citit. Sunt cuvinte din suflet scrise pentru ca am simtit nevoia sa scriu asta. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!