Orice început are un sfârşit! Astăzi, s-a încheiat „domnia” lui Adrian Streinu-Cercel în sistemul medical românesc. Managerul de la „Matei Balş” a fost demis de premierul Victor Ponta din funcţia de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Deşi şeful guvernului nu a precizat motivele pentru care a luat această decizie, personal, aşteptam acest moment de ceva vreme.
Reamintesc faptul că în repetate rânduri am solicitat demiterea din orice funcţie publică a omului care a mediatizat şi a profitat de moartea fratelui meu într-un mod malefic. Streinu-Cercel a încălcat grav legea după ce a divulgat secretul medical în cazul „Toni Tecuceanu” fără să aibă vreun acord scris din partea fratelui meu (în puţinul timp în care Toni putea să-şi dea un astfel de consimţământ) sau al familiei mele. Despre isteria provocată în rândul românilor de Streinu-Cercel odată cu decesul lui Toni, nici nu mai are rost să vorbesc.
Deşi a venit târziu, decizia luată la Palatul Victoria este una cât se poate de firească şi corectă. Acum, rămâne de văzut ce se va întâmpla şi în justiţie. Streinu-Cercel nu poate scăpa la nesfîrşit în cazul „Tecuceanu”. Cer decât corectitudine şi dreptate! Indiferent de funcţiile deţinute şi de influenţa pe care o are, acest om trebuie sancţionat pentru modul în care a terfelit imaginea unui tânăr actor român. Dreptate pentru Toni Tecuceanu!
Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat la 1 martie 2012 asupra cererii de preschimbare a termenului de judecată a recursului depus de Institutul „Matei Balş” în dosarul numărul 59731/3/2010. Fără să ţină cont de argumentele aduse de familia mea în această solicitare şi de dispoziţiile date chiar de preşedintelui Traian Băsescu, care a cerut instanţelor din România să judece cu CELERITATE dosarele “grele”, magistraţii au decis: “Solutie: Respinge cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de intimat. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 1.03.2012.“. Astfel, recursul va fi judecat la 7 iunie 2012, orele 09:00, la şase luni distanţă faţă de data la care am câştigat dosarul medical al lui Toni la Tribunalul Bucureşti. Practic, prin această hotărâre luată la Curtea de Apel, o parte a justiţiei române dovedeşte că este alături de Adrian Streinu-Cercel în acest caz. Oamenii legii pun astfel umărul la tergiversarea în mod sfidător şi umilitor a cazului fratelui meu. Din punctual meu de vedere, este clar că nu se vrea sub nicio formă aflarea adevărului în privinţa morţii lui Toni. Asta deşi, prin natura faptelor săvârşite de secretarul de stat Streinu-Cercel şi de gaşca de medici de la “Matei Balş”, cazul este unul PENAL!
„Asta nu e justiţie adevărată! E doar o marionetă dirijată!”, vorba celor de la BUG Mafia!
Chiar şi în aceste condiţii, lupta noastră va merge până la capăt! Într-un final, adevărul va triumfa!
În altă ordine de idei, ieri am participat, la Casa Universitarilor din Capitală, la dezbaterea publică ce a avut loc cu privire la modificarea legii drepturilor pacientului (46/2003). Organizatorii au prezentat un nou proiect de lege care, după părerea mea, este incomplet şi nu ar rezolva în totalitate problemele existente.
Tot ieri, am fost invitat de Zeus TV la emisiunea lui Luis Lazarus. Împreună cu avocatul Mihai Rapcea am vorbit despre dedesupturile, minciunile şi interesele meschine din cazul „Toni Tecuceanu”.
Amicalul România-Uruguay a devenit brusc şi pe neaşteptate o dovadă certă că ţara noastră este un stat poliţienesc. Asta nu pentru că pe teren s-ar fi înfruntat selecţionatele de fotbal ale forţelor de ordine din cele două ţări. Ceea ce trebuia să fie o adevărată sărbătoarea pe Naţional Arena, s- a transformat într-o seară neagră pentru o parte a suporterilor naţionalei noastre. În minutul 60 al partidei, „băieţii în uniformă” şi-au dat arama pe faţă şi au intervenit în forţă, brutal şi ilegal, împotriva fanilor români, aflaţi în Peluza Sud a stadionului, care protestau paşnic la adresa Federaţiei Române de Fotbal şi a capilor fotbalului românesc, Sandu Mircea şi Dragomir Dumitru.
Jandarmii au fost deranjaţi de faptul că suporterii au afişat un banner pe care era scris “FRF=RMGC” (n.a. Federația Română de Fotbal = Roşia Montană Gold Corporation). Fără să stea prea mult la discuţii, forţele de ordine şi oamenii de pază de la BGS, (Băieţii Graşi şi Singuri, aşa cum cineva a cutezat să-i descrie pe stewarzi) i-au evacuat pe protestatari şi au împărţit pulane şi gaze lacrimogene în stânga şi-n dreapta. La mijloc au căzut tineri, pensionari, femei şi copii.
Dezgustaţi de intervenţia abuzivă a “albaştrilor”, ceilalţi suporteri prezenţi pe Naţional Arena au reacţionat imediat: “Ruşine, ruşine să vă fie”, “La puşcărie, Mitică, la puşcărie”, “Mircea Sandu eşti o mizerie”, “România, stat poliţienesc”, s-a auzit din mii de piepturi.
Aşa cum era de aşteptat, la finalul meciului, reacţiile nu au întârziat să apară.
“Bannerul nu era aprobat de organizator, conform normelor UEFA şi FRF. Agenţii firmei de securitate au transmis acest lucru acelor suporteri, ei au devenit recalcitranţi, au adresat injurii agenţilor de securitate şi chiar au devenit, la un moment dat, violenţi faţă de aceştia”, a declarat Georgian Enache, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Capitalei.
Pentru cine nu ştie sau nu îşi mai aminteşte, vorbitorul de serviciu al jandarmilor, Enache, este individual care în luna ianuarie, pe vremea protestelor de la Universitate, “vindea gogoşi” pe la televiziuni. Acesta minţea fără scrupule atunci când venea vorba de numărul real al forţelor de ordine prezente în Piaţă, de reţinerile abuzive care aveau loc sau de fotobgrafierea şi legitimarea tinerilor care îndrăzneau să-şi exprime nemulţumirile faţă de conducătorii ţării.
Nici mai marele de la Ligă, Dragomir Dumitru, nu s-a putut abţine de la comentarii. “Felicit Jandarmeria! A făcut un gest extraordinar!”, a declarat cu satisfacţie, “Corleone”, comunist până în măduva oaselor, securist pe vremea vechii orânduiri, mafiot de renume în prezent şi gropar al fotbalului românesc.
Ceea ce s-a întâmplat ieri seară pe Naţional Arena nu este primul abuz al forţelor de ordine şi nici ultimul. Nu spun că suporterii nu au greşit niciodată, însă fiecare intervenţie de agest gen, abuzivă şi plină de ură, nu face decât să confirme ceea ce se aude tot mai des: România este un stat poliţienesc!
În decembrie 1989 s-a murit pentru libertate şi pentru dreptul la liberă exprimare. Acum, la mai bine de 22 de ani de la Revoluţie, românii au ajuns să fie bătuţi şi amendaţi atunci când îndrăznesc să protesteze paşnic împotriva unor persoane care distrug tot ceea ce este moral, aşa cum sunt Sandu Mircea şi Dragomir Dumitru. Asta este România! Ăsta este statul poliţienesc!
Aşa cum era de aşteptat, Adrian Streinu-Cercel nu vrea sub nicio formă să renunţe la dosarul medical al fratelui meu. Deşi familia mea a câştigat în instanţă dreptul de a avea acces la fişele medicale, şefii de la Institutul “Matei Balş” nu concep ca acest lucru să se întâmple!
Răniţi în propriul orgoliu după ce au pierdut o primă bătălie, avocaţii instituţiei bucureştene continuă lupta. Apărătorii spitalului au depus recurs împotriva sentinţei civile nr. 4187/2011, pronunţată la data de 07.12.2011., în dosarul nr. 59731/3/2010, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a, Contencios Administrativ şi Fiscal.
Recursul urmează să fie judecat la Curtea de Apel Bucureşti la data de 07.06.2012.
Deloc surprinzătoare, atitudinea celor de la “Matei Balş” lasă însă loc de interpretări. Personal, am senzaţia că acest dosar medical este considerat de Streinu-Cercel şi compania o comoară pe care nimeni nu trebuie să o vadă sau să o atingă. Pentru aceşti oameni nu contează că un tată are dreptul, cel puţin moral, de a şti cu exactitate de ce fiul său a murit la doar 37 de ani. Ei nu pun preţ pe suferinţa unui om din ce în ce mai bătrân şi mai îndurerat.
Lipsită de demnitate, conducerea de la “Balş” lasă senzaţia că, peste noapte, Toni Tecuceanu a devenit un bun al spitalului şi nu mai are nicio legătură cu familia sa. Practic, aceşti oameni s-au făcut stăpâni pe fiul unui om.
Cu toate acestea, nici noi nu ne vom lăsa! Sunt convins că decizia Curţii de Apel Bucureşti va fi cât se poate de firească: DOSARUL MEDICAL TREBUIE SĂ FIE DAT FAMILIEI! Un tată şi un frate au dreptul de a vedea dosarul medical! Noi nu cerem vreun favor sau ceva ce nu ne aparţine!
Vrem ca normalul să învingă anormalul! Vrem adevărul aşa cum este el!
Zi de mare sărbătoare pe vechea stradă Drumul Sării din Capitală. Astăzi e ziua de naştere a unuia dintre prietenii mei dragi, Vlad Negoescu.
Cunoscut pe Facebook drept Vlad Nego şi alintat în cartier “Jean”, Prinţul, aşa cum îi spun admiratoarele, totalizează astăzi 23 de “primăveri”.
Ca atare, La Mulţi Ani, Jean – Vlad Nego! Să ai o zi maximă!!!
PS – Ca să-l cunoaşteţi mai bine pe Vlad Nego, postez mai jos un film foarte sugestiv.
Cu mai puţin de o oră în urmă am primit o veste cutremurătoare: Maestrul Emil Hossu a încetat din viaţă, chiar la Teatrul Nottara. Cu greu îmi găsesc cuvintele în acest moment. Vestea a căzut ca un trăsnet…
Îmi amintesc că marele actor Emil Hossu a fost alături de mine în cel mai greu moment al vieţii mele, dispariţia lui Toni. Însoţit de soţia sa, actriţa Catrinel Dumitrescu, domnul Emil Hossu a venit la capela Bisericii de la Răzoare pentru a-i aduce un ultim omagiu fratelui meu.
“Băiete, fii tare”, mi-a şoptit atunci, printre lacrimi, doamna Catrinel Dumitrescu, cea care l-a învăţat pe Toni multe din tainele actoriei.
Nu au trecut decât doi ani de atunci… Lacrimile au revenit pe feţele noastre. Îmi pare nespus de rău că încă un mare actor ne-a părăsit.
Mii de îmbrăţisări, stimată doamnă Catrinel Dumitrescu. Sunt alături de dumneavoastră în aceste momente cumplite.
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Maetrul Emil Hossu.
Mâine ar fi trebuit să fie o zi de sărbătoare în familia mea. Toni ar fi împlinit 40 de ani. Din nefericire, 13 ianuarie a devenit, de doi ani încoace, o zi de durere pentru mine şi ai mei.
Cu toate acestea, în semn de preţuire pentru el, îl vom sărbători în absenţă pe Toni, alături de câţiva prieteni apropiaţi: actori, oameni de radoi şi nu numai. Aşa am procedat şi anul trecut. Pe această cale, ţin să le mulţumesc lui Cătălin, Dragoş, Mihaela, Costin şi tuturor celor ce nu l-au uitat pe fratele meu.
Până la întâlnirea cu aceşti minunaţi oameni, voi merge din nou în faţa instanţei. Mâine, începând cu orele 09:00, la Curtea de Apel Bucureşti, eu şi tatăl meu ne vom lupta din nou în instanţă cu reprezentanţii Institutului “Matei Balş”. Obiectul disputei este, evident, dosarul medical al lui Toni.
Sper ca magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti să-şi facă datoria aşa cum se cuvine, iar dosarul medical să fie desecretizat, de această dată, definitiv şi irevocabil.
PS – Toni, mai presus de propria-mi viaţă eşti tu! Te iubesc! Nici moartea nu ne poate despărţi!
Timpul a trecut, însă nu a reuşit să vindece rana lăsată în sufletul meu de dispariţia prematură a lui Toni. Astăzi se împlinesc doi ani de când fratele meu a plecat la Cer. Doi ani grei, doi ani de suferinţă, doi ani pe care nu credeam că îi voi trăi vreodată…
După mai bine de un an şi jumătate de luptă crâncenă, justiţia din România a luat o decizie firească şi corectă în lupta pe care eu şi tatăl meu o ducem cu Adrian Streinu-Cercel şi INBI Prof. Dr. “Matei Balş” pentru aflarea adevăratei cauze a morţii fratelui meu, Toni.
Tribunalul Bucureşti ne-a dat astăzi câştig de cauză în dosarul în care am cerut obligarea unităţii sanitare la comunicarea întregului dosarul medical fratelui meu. În plus, conducerea institutului va fi obligată să ne ofere explicaţii scrise privind starea de carantină instuită la “Matei Balş” în perioada în care Toni a fost internat acolo.
Este un succes istoric, nu doar pentru familia mea, ci pentru toţi românii. Până acum, nimeni nu a câştigat în justiţia română accesul la un dosar medical! Cel mai clar caz este cel al domnului Prof. Dr. Dan Tudor Vuza, căruia i se refuză de opt ani accesul la dosarul medical al tatălui său. Acum, după ce suntem pe cale să asistăm la un precedent, sper ca domnul Prof. Dr. Vuza să aibă parte de izbândă. Dreptatea şi adevărul trebuie să triumfe! Mizeria nu poate fi ascunsă la infinit sub preş!
De asemenea, sper ca după acest succes, obţinut de mine şi de tatăl meu, Legea 46/2003 să fie schimbată imediat. În actualul ei format, această lege este aberantă şi nu face decât să acopere greşelile medicilor.
Chiar dacă decizia magistraţilor poate fi atacată cu recurs, eu sunt convins că firescul nu va fi schimbat în nefiresc. Nimeni pe lumea asta nu poate să interzică unui tată sau unui frate să ştie de ce au pierdut pe patul unui spital o persoană dragă.
Mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru ce s-a întâmplat azi în justiţia din România şi pentru că îmi apără familia. De asemenea, mulţumesc companiei Urban şi Asociaţii, avocatului Mihai Rapcea, senatorului Iulian Urban pentru munca depusă în această luptă dură.
Şi… nu uitaţi: Dumnezeu este mai presus de orice şi de oricine!
